Procedura de restituire simplificată

Principalele instituții publice în procesul de retrocedare sunt:

Principalele instituții publice în procesul de retrocedare sunt:

Scurt istoric. Procedura de retrocedare.

În România anului 1948, începe procesul de naționalizare, desfășurat pe mai multe etape, atât prin naționalizarea industriei cât și prin reforma agrară, confiscarea imobilelor și a terenurilor, desființându-se proprietatea privată de drept și dezvoltându-se o nouă formă de proprietate, respectiv proprietatea “statului socialist”. Astfel vechii proprietari și urmașii acestora pierd toate proprietățile, mulți dintre ei sfârșind în temnițele regimului comunist.

În perioada 1950-1989 au mai fost preluate abuziv de la populație case de locuit și/sau terenuri.

După căderea regimului totalitar și garantarea dreptului la proprietate privată, definit prin Constituția României din anul 1991, Guvernul a stabilit prin Legea Nr.18/1991, reîmproprietărirea cu terenuri a foștilor proprietari sau a moștenitorilor acestora.

Recunoscând măsurile abuzive a fostului regim, în anul 2001, se promulgă Legea nr. 10/2001, ce are ca scop reglementarea situației juridice a imobilelor preluate abuziv în perioada 06.03.1945 – 22.12.1989, stabilindu-se că imobilele preluate abuziv de către statul român se restituie în natură sau în echivalent, atunci când restituirea în natură nu este posibilă.

Procedura de restituire – conform legislației în vigoare, reglementează două etape succesive, cea administrativă ce este prealabilă și obligatorie, urmată de procedura judiciară, ce se exercită de către persoanele nemulțumite de rezultatul obținut pe cale administrativă.

Procedura administrativă a fost inițiată și poate fi derulată de către persoanele îndreptățite sau urmașii acestora și constă în depunerea unei notificări, la care trebuie să atașeze toate actele prin care își probează complet dreptul asupra imobilului, caracteristicile imobilului și întinderea acestuia. Prin această procedură s-a dorit rezolvarea rapidă și fără cheltuieli a cererilor de restituire privind imobilele preluate abuziv.

Procedura judiciară, spre deosebire de procedura administrativă, este subsidiară și nu este obligatorie. Pentru o soluționare favorabilă a proceselor, persoana care se consideră îndreptățită la retrocedare trebuie să-și probeze complet dreptul și întinderea acestuia.

Așadar, în lipsa procedurii administrative (măcar depunerea notificării în termenul legal), este imposibilă procedura judiciară, fiind respinse cererile de restituire formulate direct către instanţele judecătoreşti.

De reținut că, neatacarea în justiție a dispoziției ori deciziei de respingere/invalidare a cererii de restituire, în termenul prevăzut de lege (30 zile), face ca măsura respingerii/invalidării să rămână definitivă, fără nicio altă cale, de orice natură, prin care să vi se mai poată retroceda imobilul solicitat.

Potrivit site-ului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, procedura de restituire a Imobilelor preluate abuziv este reglementată distinct, în funcție de regimul juridic al Imobilului, astfel, cităm:
Potrivit site-ului Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, procedura de restituire a Imobilelor preluate abuziv este reglementată distinct, în funcție de regimul juridic al Imobilului, astfel, cităm:

A. Pentru Imobilele ce fac obiectul Legii nr.10/2001

  1. “Notificarea unității deținătoare

Notificarea trebuie să îndeplinească două condiții cumulative:

  • Să fie transmisă prin intermediul unui executor judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat;
  • Să fi fost formulată în intervalul 14 februarie 2001 – 14 februarie 2002;

Nedepunerea notificării în termenul de mai sus atrăgea pierderea dreptului de a mai depune notificarea sau de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau în echivalent.

  1. Soluționarea notificării de către entitatea investită cu soluționarea ei

(Notă) Entitatea investită cu soluţionarea notificării este unitatea care deţine în proprietate imobilul a cărei restituire se solicită, dacă este restituibil în natură, exemplificativ Primărie, Ministere, etc.)

Soluțiile propuse prin dispoziție/decizie/ordin de către entitatea investită cu soluționarea notificărilor, după analizarea înscrisurilor depuse de persoanele îndreptățite pot consta în:

  • Restituirea în natură a imobilului solicitat;
  • Acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii, atunci când restituirea în natură nu este posibilă;
  • Acordarea de măsuri reperatorii în echivalent, în situația în care nu sunt posibile nici restituirea în natură și nici acordarea în compensare a altor bunuri sau servicii;
  • Respingerea notificării;
  1. Calea de atac pe care o pot promova persoanele îndreptățite, ce sunt nemulțumite de conținutul deciziei/dispoziției/ordinului prin care a fost soluționată notificarea

Dispoziția/decizia/ordinul prin care s-a respins notificarea sau cererea de restituire în natură, poate fi contestată de persoana îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul unității deținătoare sau după caz, al entității investite cu soluționarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Transmiterea dosarelor soluționate prin propunerea de acordare de despăgubiri Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor în vederea parcurgerii procedurii de stabilire și acordare a despăgubirilor prevăzute de Legea Nr.165/2013.”

Odată cu adoptarea Ordonanței de urgență nr. 81/2007, pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dosarele soluționate în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 de către autoritățile administrației publice locale, vor conține obligatoriu avizul de legalitate al prefectului.”

B. Pentru Imobilele ce fac obiectul Legilor de fond funciar (Legea nr.18/1990, Legea nr.1/2000, etc.)

Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, formulată în interiorul termenelor legale acordate de legiuitor. Solicitarea se depune la primăria localității sau, după caz, la primăriile localităților în a căror rază teritorială se află terenul pentru care urmează să fie reconstruit dreptul de proprietate, personal sau prin poștă, cu confirmare de primire.

Cererea va cuprinde:

 a) Numele și prenumele persoanei solicitante și domiciliul acesteia;

 b) Calitatea de titular sau de moștenitor al dreptului de proprietate pentru care i s-a reconstruit sau urmează să i se reconstituie dreptul;

 c) Suprafața de teren care i s-a reconstituit și diferența pe care o solicită;

La cerere se va anexa:

 a) Copie xerox de pe titlul de proprietate care s-a emis sau, după caz, de pe procesul-verbal ori de pe fișa de punere în posesie;

 b) Copii xerox de pe actele doveditoare ale dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren solicitate în plus;

 c) O declarație în care se va menționa, pe propria răspundere, suprafața totală de teren atribuită în proprietate, prin reconstituire sau prin constituire, de familie, potrivit prezentei legi, chiar dacă aceasta s-a făcut în mai multe localități sau de la mai mulți autori.

Primarul sau secretarul consiliului local este obligat să primească cererea și să o înregistreze, indiferent dacă aceasta cuprinde sau nu cuprinde toate mențiunile precizate mai sus și chiar dacă nu este însoțită de toate actele prevăzute. În acest caz, primarul sau secretarul este obligat să comunice solicitantului că în interiorul termenului de depunere, să anexeze toate actele menționate, sub sancțiunea decăderii acestuia din termen.

Comisiile locale de fond funciar preiau și analizează cererile depuse, verifică în mod riguros îndeplinirea condițiilor de fond și de formă, solicitând în acest scop toate relațiile și datele necesare, stabilesc mărimea și amplasamentul suprafeței de teren pentru care se reconstituie dreptul de proprietate sau care se atribuie potrivit legii, propun alte amplasamente și consemnează în scris acceptul fostului proprietar sau al moștenitorilor acestuia pentru punerea în posesie pe alt amplasament când vechiul amplasament este atribuit în mod legal altor persoane, completează, în urmă verificărilor efectuate, anexele la regulament cu persoanele fizice și juridice îndreptățite, înaintează și prezintă spre aprobare și validare comisiei județene situațiile definite, împreună cu documentația necesară.

În urmă unei hotărâri de validare a propunerilor făcute, pronunțată de către Comisia județeană de fond funciar, comisiile locale vor proceda la punerea în posesie, prin delimitare în teren, persoanele îndreptățite să primească terenul, completează fișele de punere în posesie a acestora. De asemenea, comisiile locale sunt cele care, potrivit competențelor ce le revin, înmânează titlurile de proprietate celor îndreptățiți.

De menționat că legiuitorul a acordat persoanelor solicitante posibilitatea de a contesta atât propunerile comisiilor locale de acceptare/respingere a cererii lor, cât și hotărârile comisiei județene, care pot fi cenzurate de către instanța competentă în a cărei rază teritorială se află terenul.”

Call Now ButtonContacteaza-ne